Sfânta Mănăstire Turnu își are rădăcinile într-o așezare ancestrală, cu o existență ce depășește două milenii. În aceste meleaguri s-au descoperit ruinele unui sat dacic și aproape de acestea, vestigiile unor băi romane.
Prima mențiune documentată a Târgșorului datează dintr-un hrisov din 6 august 1413, emis de Voievodul Mircea cel Bătrân, care conferă anumite privilegii negustorilor. Acest moment marchează începutul unei perioade de înflorire pentru cetatea Târgșor. Amplasat pe o movilă naturală și apărat de ziduri solide, înconjurat de râul Leaota, orașul a devenit un refugiu sigur pentru domnitori, boieri și negustori. Importanța sa a crescut datorită poziției sale strategice pe drumul comercial care lega Brașovul și Europa Apuseană de Constantinopol, fapt ce a determinat voievozii să ridice aici o curte domnească.
Cronica Cantacuzinilor amintește că în jurul anului 1427, Vlad Dragulea Voievod a construit prima mănăstire în acest târg, fiind tatăl lui Vlad Țepeș.
Vladislav al II-lea a locuit o perioadă la Târgșor și în anul 1447 a ridicat o biserică în acest loc. Marele voievod Vlad Țepeș (1448, 1456-1462, 1476) a lăsat și el o biserică în incinta curții domnești, între anii 1456-1462.
Pisania păstrată menționează data sfințirii – 24 iunie 1461 – și hramul Sfântului Mare Făcător de Minuni și Ierarh Nicolae, exprimând credința puternică a lui Vlad Țepeș.
Perioada de înflorire a Târgșorului este strâns legată de domnia Sfântului Binecredincios Voievod Neagoe Basarab (1512-1521), care îl numește între “cetățile domniei mele”. Cele mai multe acte emise de acest voievod sunt asociate cu Târgșor.
Ulterior, Matei Basarab Voievod a ridicat și el o biserică, ale cărei ruine se mai puteau vedea în jurul anilor 1950.
În anul 1536, negustorii prosperi din zonă au ridicat, lângă ruinele termelor romane, o biserică cunoscută mai târziu ca Biserica Albă, dedicată Sfântului Ierarh Nicolae și Sfântului Mare Mucenic Pantelimon.
Tradiția construirii bisericii a continuat cu voievodul Mihnea Turcitul, care a ridicat în 1589 o biserică dedicată Adormirii Maicii Domnului, a cărei urme sunt vizibile doar în zidul oriental.
Biserica construită inițial de Vlad Țepeș și apoi restaurată în 1671 de Antonie Vodă din Popești a primit un nou hram, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
Sub îndrumarea Părintelui Stareț Daniil, mănăstirea a început din nou să aducă jertfă și laudă lui Dumnezeu. Sfântul Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a dispus zugrăvirea bisericii domnești din Târgșor.
În 1752, domnitorul Grigorie II Ghica a donat Mănăstirea Turnu Mănăstirii Sfântul Pantelimon din București, pentru ca egumenii de la Târgșor să ajute spitalul săracilor de acolo.
Urmează o perioadă de declin, din cauza războaielor și neglijenței oamenilor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, starețul Arhimandrit Ruvim a construit o nouă biserică și chilii la Crângul lui Bot (actualul Târgșorul Nou). Însă, moșia mănăstirii a intrat în administrarea Eforiei Spitalelor Civile până în 1948.
În iunie 1997, la binecuvântarea Patriarhului Teoctist, s-a reactivat mănăstirea. În august 1997, au fost transferați primii călugări de la Mănăstirea Sfântul Nicolae-Balamuci, care au reluat slujbele după regulile mănăstirești.
Sub îndrumarea Părintelui Ieromonah Valentin, mica obște formată în aceste locuri aduce pace și binecuvântare celor ce vin să se închine aici:
„Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi lăuda numele Tău,
pentru mila Ta şi adevărul Tău;
că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău “
(Ps. 137, 2).
